Ce-nghesuială mare la porțile din Rai,
Când suflete în chinuri s-au dus fără alai!
E colaps printre lacrimi, nici lumânări nu sunt,
E criză-n rugăciune, e gol lăcașul sfânt.
.
Avem mâhniri prelungi și ambulanțe multe,
Poliție, Armată…și spor în minți inculte
Care sfidează legea mergând pe bulevard
Cu chipul lustruit de cremă și de fard…
.
Eu croșetez tămâie în cămăruța mea,
Să o ofer bătrânei care încet jelea
O poză înrămată, a fiului iubit,
Ce a plecat în UE și n-a mai revenit.
.
Am tresărit când SMURD-ul dansa peste asfalt,
Că a salvat o viață…iar păsări din înalt
Aplaudau frenetic din aripi, triluiau,
Iar când priveau spre Terra, pe semeni, jeluiau...
.
Ce burdușit e Raiul, parc-ar plesni de plin,
Când eu îmi las cuvântul să cadă în declin...
-->
Comentarii
Îți mulțumesc, Lenuș.
Încântată de trecere, doamna Maria!
Vă mulțumesc pentru comentariu.
Nu fi pesimistă, draga mea! Mai câștigată-i bătrânica smerită - decât cele chipuri ce sub fard au doar neantul! Goi p-acilea, goi pi dincolo - risipire fără rost!... Adevăratele valori, ehe, nu cu farduri se câștigă...........
Superb Aurora. Felicitări!