Ori-cum nu cunoşti
nimic din ceea ce-mi doresc,
degeaba te-am ascuns sub pleduri
de viscolul din tine,
nu ţi-a venit în minte
niciun subterfugiu.
Întors pe dos de prea multe frustrări
te las dormind pănă la prânzul mare
fără nicio schinbare de tact,
beau cafeaua fierbinte, plec la servici
vine sfârşitul zilei, mă sperii
că o să dispari de-acasă
dar nu, nu s-a întâmplat
eşti o absentă curajoasă,
n-ai avut chef de niciunele
şi o să treacă toamna, o să vină iarna,
ce dacă îmi spui,
am un bărbat care mă place.
-->
Comentarii
Mulţumesc Lenuş!
Frumos poem...Felicitări!