Ce doruri


Ce doruri ... 
(GV)

Ce doruri nemaiîntâlnite, tu ai promis 
că n-ai să-mi laşi, 
în taina ţărmului cu vânturi, 
în umbra urmelor, 
de paşi ! 

Ce doruri am şi mi le scriu, 
pe trunchiuri astăzi 
de lumină, 
ca rod al raiului ce-l ştiu, 
ca mântuire, 
sau că vină ! 

Şi atunci de ce, mă simt 
un nod, 
în fag plesnind la încheieturi, 
ca spiţă-n doruri 
să se învârtă, în zori 
pe munţi ... sau arături ? 

De ce sunt vinovat de ieri, 
de ce torentul meu, 
nu-i val, 
de ce visez cu primăveri, 
când tu, 
mi-eşti tainic ... areal ? 

Am doruri stoluri, vis impar, 
mă zbat în cerc, inel al sorţii, 
prins în cununi, 
ca foc, sau jar, 
în ape limpezi ... zar 
al porţii. 

Am doruri prinse-n rugăciune, 
în foşnet de păduri, 
în noi, 
aşteaptă-mă, nu-mi voi apune, 
iubirea-n valuri, 
mări, sau ploi !

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->