ce e iubirea?

ce e iubirea?

 

iubirea e ca soarele care rămâne mereu curat,

ca lacrima ruptă din inima tristă şi părăsită,

ca marea care se-agită în vâltoarea furtunii,

ca glasul tău şi visele care-ţi cutreerau nopţile,

ca plânsul tău lângă care mă culcasem

 şi te mângâiam, femeie dulce, leoaica mea,

din jungla adolescenţei în care ne rătăcisem;

iubirea e dor de tristeţea amurgurilor petrecute

împreună când îmi încălzeam tâmplele la sânii tăi,

iubirea e blestemul de a fi ne întâlnit incognito

când mi-ai frânt inima cu un sărut plin de beţia

 simţurilor, închinându-mă la tine ca la o biserică;

iubirea e blestem, fior de fulger, silaba sacră,

rostite toate într-o clipă de nebunie frumoasă,

iubirea e ochiul tău plin de mângâieri

care mi-a scormonit inima până-n adâncuri,

iubirea e pauza dintre rugăciune şi blestem

care ne face sfinţi, luminând lumea-n doi,

Dumnezeu şi Dumnezee, ce ne urcăm la cer,

iubirea e poezia cu tine care face din lancea mea

 ruptă trandafir în grădina grandiflora

din raiul nostru albastru al cerului înstelat,

cea mai cântată din câte-n lume au fost cântate,

tu, Faraoană, încrustată din bronzul unei coroane

princiare în care Sfincşii duc timpul şi eternitatea

 pe umeri, ridicându-ţi ode, ţie eternă iubire…

 

 

joi, 28 mai 2015

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • ..Definitie perfecta a iubirii ..pretuire !!41.gif

  • Cu multă prețuire, domnule profesor! Vă doresc un sfârșit de săptămână minunat!
  • Mulţumesc Mimi pentru frumoasa poezie postată aici.

  • Iubire, tu

    Iubire, tu, misterioasă doamnă,
    ce poți schimba
    în primăveri înmiresmate,
    ce-a mai urâtă
    și cea mai rece toamnă
    umplând o inimă uscată
    cu-atâtea sentimente minunate.
    Iubire, tu, zeiță cu umblet diafan,
    ce te strecori în suflete-n tăcere,
    aceiași ești în fiecare an
    şi totuși tot mai plină de mistere.
    Iubire, tu, ce-n suflet știi s-ascunzi
    atâta fericire printre lacrimi
    şi poți aprinde,
    atunci când o pătrunzi,
    oricât ar fi de rece,
    o inimă în nopți de patimi.
    Iubire, tu, stăpâna lumii
    neîncoronată,
    ce împletești suspine cu plăceri,
    ce-amesteci suferința
    cu dragoste nemăsurată,
    fără să ceri nimic,
    pe-atât de mult oferi.
    Iubire, tu, ce poți
    c-un singur zâmbet,
    din suferință să renaști
    o fericire fără margini.
    Să furi o inimă,
    să dăruiești un suflet,
    ce poți ucide c-o privire,
    dar în același timp
    c-o șoaptă să dai aripi.
    Iubire, tu, înger sau zeitate?
    Misterioasă doamnă
    slăvită tu vei fi
    pășind în drumul tău tăcut
    înspre eternitate
    de toți acei ce-n drumul lor
    au binecuvântarea de-a te întâlni!

    de Gabriela Mimi Boroianu
    13.09.2013
  • MULŢUMESC D-le DAN SPRÂNCENATU şi scumpă d-nă AURORA LUCHIAN.

  • M-aţi umplut de frumos şi gingăşie, maestre! 

    Reverenţă!

    .

    Aurora, cu admiraţie

  • ubirea e ca soarele care rămâne mereu curat,

    ca lacrima ruptă din inima tristă şi părăsită,

    ca marea care se-agită în vâltoarea furtunii,

    MINUNATE  VERSURI, FELICITARI MAESTRE !

Acest răspuns a fost șters.
-->