CE LACOM
ce lacom eram de dragoste,
voiam să sărut toate femeile din lume,
dar lăcomia mea s-a oprit
la una anume.
şi-am vărsat tot aleanul din mine
peste părul ei mătăsos,
dar dragostea a devenit dureroasă:
nu era dragoste de om sănătos.
eu mă zbăteam să nu pierd picul de fericire,
ea alerga după himere ascunse,
dragostea noastră o luase razna,
pe căi nepătrunse.
şi-a venit despărţirea ca un vis,
eu mergeam spre răsărit şi ea spre apus
şi dintrodată dragostea noastră s-a dus…
îi căutam ochii prin toate femeile,
ochii ei mari de vită rănită,
şi nu i-am mai găsit niciodată,
la nicio iubită.
albastrul azur din cerul de vară
erau ochii ei de domnişoară.
şi astăzi, când vreau să-mi aduc aminte,
când scriu aceste cuvinte,
privesc albastrul seninului cer
şi ochii aceia ce pier…
-->
Comentarii
Foarte frumos,felicitari!