CE N-AM IUBIT...
(Corneliu Neagu, 07.08.2019)
Aduce vântul frunze dantelate
lăsând în urmă arborii mai goi,
eu mi-amintesc iubirile ratate
rămase afară noaptea, după ploi.
Și mă cuprind regretele, deodată,
că n-am știut atunci să le împac,
revin acum cu toamna-ntârziată,
plutind pieziș ca frunza din copac.
Le-aș aduna pe toate lângă mine
la gura sobei să le încălzesc,
dar când le văd îmi par niște străine,
cu ochii plânși și zâmbet nefiresc.
Ajung tot mai aproape de fereastră
dansând pe ritmul unui triolet,
se ofilesc garoafele în glastră,
privind prin geam apusul violet.
Se scurg prin mine clipele ratate,
ce n-am iubit rămâne doar un vis,
iubirile de-atunci, neacceptate,
în propria mea viață m-au închis.
-->
Comentarii
Mulțumesc, Petru Plătică, pentru popas, lectură și cuvinte frumoase! Onorat!
Îmi place foarte mult cum scrieți: simplu și frumos: din suflet pentru suflet...
Onorat de acest mesaj, Daniela Vîlceanu! Un gând ales din partea mea !
”Aduce vântul frunze dantelate
lăsând în urmă arborii mai goi,
eu mi-amintesc iubirile ratate
rămase afară noaptea, după ploi”.....
SPLENDID! FELICITĂRI!