Aduce vântul frunze dantelate
lăsând în urmă arborii mai goi,
eu mi-amintesc iubirile ratate
rămase afară plânse, între ploi.
Și mă cuprind regretele, deodată,
că n-am știut atunci să le împac,
revin acum cu toamna-ntârziată,
plutind pieziș ca frunza din copac.
Le-aș aduna pe toate lângă mine,
la gura sobei să le încălzesc,
dar când le văd îmi par niște străine,
cu ochii plânși și zâmbet nefiresc.
Ajung însă aproape de fereastră,
dansând pe ritmul unui triolet,
se ofilesc garoafele în glastră,
privind prin geam apusul violet.
Resimt chemarea clipelor ratate,
ce n-am iubit rămâne doar un vis,
iubirile de-atunci, neacceptate,
în propria mea viață m-au închis.
-->
Comentarii
Regretele ascunse-ntr-un trecut,
Cu muzica lor blândă, iubitoare,
V-au întărit, chiar de-au durut
Mutând versurile-ntr-o sărbătoare.
Frumos subliniat, în versuri, mesajul pe care a dorit să-l transmită poetul! Onorat, mulțumesc frumos!