Cântă toamna dintr-o frunză
Încă verde, încă fermă,
Mici schimbări pe epidermă;
Apoi zburdă ca o mânză.
Ce frumos foșnește vântul
Printre buruieni de ceară,
Stau răsfrânte de aseară,
Sărutând timid, pământul.
Ce plăcut umbra s-ascunde
Pe sub norii suri, grămadă,
Când o ploaie, o nomadă,
Varsă picături fecunde.
Ce tihnit se face toamnă,
Ce galantă amurgire,
Frunzele în pribegire,
Se aștern frumos, pe-o doamnă.
Comentarii
O toamnă, ca un balsam pentru suflet. Mi-a plăcut muzicalitatea versurilor.
Felicitări.