Ce toamnă ...

Ce toamnă ... 


Ce toamna în visări nesfârşite, 
câte frunze mai cad din gorun, 
răscruci din vâltori prăbuşite, 
sunt flamând şi creştin şi păgân. 

Suntem toamne, din vis adieri, 
suntem ape ce se scurg şi-s străine, 
mi-e frică încă o dată de ieri, 
de râuri cu curgeri nebune. 

Suntem toamne, fericire în doi, 
suntem frunze, în copilul din tine, 
copacii stau drepţi, dar sunt goi, 
şi strâng rămăşiţe din mine. 

Suntem toamne savurând slăbiciuni, 
tăcerile-s plânse-n pădure, 
în ramuri şoptim rugăciuni, 
pregătite pentru o iarnă să îndure.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->