Ce toamnă ...

Ce toamnă ... 


Ce toamna în visări nesfârşite
câte frunze mai cad din gorun, 
răscruci din vâltori prăbuşite
sunt flamând şi creştin şi păgân

Suntem toamne, din vis adieri, 
suntem ape ce se scurg şi-s străine
mi-e frică încă o dată de ieri, 
de râuri cu curgeri nebune. 

Suntem toamne, fericire în doi, 
suntem frunze, în copilul din tine
copacii stau drepţi, dar sunt goi, 
şi strâng rămăşiţe din mine

Suntem toamne savurând slăbiciuni
tăcerile-s plânse-n pădure
în ramuri şoptim rugăciuni
pregătite pentru o iarnă  îndure.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->