Cel mai cuminte renunţă

[Nicolae Valareanu Sârbu]

Nu e vremea să-ţi întorci faţa
dacă cineva te-a lovit cu palma
alungându-şi mânia,
pofta de răzbunare
umflă sângele-n vene.

Cel mai cuminte renunţă,
caută-n tăcere resemnarea rece
presărând nisip peste orgolii,
respiră paşnice gânduri
înflorite să se nască fructul
ce plin de aromă străluceşte.

Cu feţe luminoase
zâmbete largi stârnind,
glasuri tinere se răsfaţă
punându-şi bucuria pe rana uitării.

Cu perle, fire de nisip se-nvelesc
în scoicile mărilor lumii
împrăştiind în aer spirale de lumină.

[Gabriela Mimi Boroianu]

...cel mai cuminte renunţă... frumoasă poezie!

[Agafia Dragan]

Sincere aprecieri.

[Ioan Muntean]

[olga vaduva]

Cu feţe luminoase
zâmbete largi stârnind,
glasuri tinere se răsfaţă
punându-şi bucuria pe rana uitării.

 Frumos!!

[Muntean Ioan blog]

Frumos!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]