28. (poezie, cybersonet)
~ ciclu regalul iubirilor ~
seria: splendoare în valuri şi nisip 26
Dedicație anonimă: „Celei care a știut să transforme fânul uscat în altar și să-mi redea tinerețea trupului atunci când credeam că timpul a învins. Știi bine că iulie ne aparține.”
focul stins de mare (cybersonet CMLIII)
în amintirea unei nopți pe care numai valurile au mărturisit-o
pe plaja pustie sub luna din iulie
nisipul cel fierbinte ne este un covor
o mare de dorință în suflet o să-nvie
când gura ta îmi cere un ultim cald fior
femeie adorată la treizeci și opt de ani
ai trupul plin de patimi și gust de sare crudă
departe de oraș și de falșii dușmani
lăsăm ca briza mării povestea să ne-audă
amorul se consumă sub cerul de argint
până la limita în care totul e iertat
săruturile mele pe sâni nu te mint
ci te transformă-n sfinte bucăți de nestemat
o noapte cu discreție ne prinde la un loc
când valul mării stinge al dragostei mare foc
rima: abab cdcd efef gg
©ioan muntean, 2026
-->
Comentarii