Într-o epocă în care şi bruma estompează forme
îţi trebuie, fără îndoială, alt simţ
al realităţii în stare să depăşească
emoţia florilor de prun,
n-am să mă opun nisipului dintre stînci -
într-o anumită privinţă
e Golgota mea de singurătate
şi-ar fi indecent să-i pretind unei umbre
mai mult decît visele
cu pitici călătorind prin ţara podelelor goale,
le-am păstrat anume pentru tine cu roşeaţa din obraji
dincolo de lumină, dincolo de viaţă
germinînd
într-un fel de pîndă, vinerea la prînz
cuiburi de primavară.
În fond, iubirea nu se măsoară în cuvinte
nici nu se strigă,
depinde doar cum o priveşti
cînd îmi fac ordine în senzaţii -
mijesc ochii şi dau de un albastru pustiu
că nu mai e nimic,
nimic altceva decît nimic,
fix la ora şase şi douăzeci
după care voi lua nopţile de la capăt
prin ierburi cu şerpi, o lume a genezei
unde totul este posibil şi provizoriu
cu toate că-ţi văd ochii lucind, într-un simplu
detaliu de toamnă.
Furca unei crengi de mesteacăn.
-->
Comentarii
Da, George, există tăceri tot atît de albe şi tot atît de complicate cît sentimentul de victorie al trupurilor carnivore ale lui Vayenas.Tăceri melancolice şi tăceri nostalgice,tăceri discrete sau tăceri care îşi privesc cuvintele în oglindă şi zîmbesc. Tăcerile palmelor îmbrăţişate, tăcerile tactile ale gesturilor neutre, tăcerile pietrei luînd loc la Masa Tăcerii. Tăcerile numerelor perfecte, tăcerile lui plus infinit, tăcerile ceasului deşteptător. Şi tăcerile tale...
Eu sînt aceea care vă mulţumeşte pentru aprecieri, Dnă Serbănescu, mă bucur dacă aţi rezonat cu mine şi, într-un fel sau altul, v-am atins sufletul vorbind despre iubirile rare, de care nu avem parte decît o dată într-o viaţă de om.
Iubirea este o temă inepuizabilă şi oricît s-ar scrie despre ea, mai ramîn încă multe de spus. Doar prin iubire simţi în tine adîncurile reci, fierbinţi, întunecoase, luminile stăruitoare ale întregului, umbrele formelor elevate şi neastîmpărul strident al infinitului.Începutul stării de graţie a sufletului; numai naşterea iremediabilă şi implacabilă a unei stări care începe şi se termină în acelaşi loc, timp, spaţiu. Sfîrşit şi început, ceva ce se trăieşte limpede şi întrerupt, cum se trăieşte ploaia. Cum nu se poate înţelege trăirea. Iubirea este, probabil, unul dintre cele mai personale sentimente ale omului iar studiul ei, în sine, nu poate fi obiectiv. Fiecare persoană are propriul mod de-a înţelege iubirea şi efectele sale. Te poate izola de lumea înconjurătoare dar în acelaşi timp îţi poate deschide porţile către un întreg univers, pînă atunci necunoscut. Îţi schimbă priorităţile, valorile şi percepţia asupra lumii, a celorlalţi şi chiar a propriei persoane. Este prin ea însăşi o filosofie care nu poate fi definită sau explicată, ci doar simţită!
Dnă Şerbănescu, de fiecare dată, prezenţa dvs în paginile blogului meu şi lectura ermeticii trăirilor personale , mă onorează profund! Cu aleasă prietenie!
Iubirea există prin ceea ce cauți și te învață prin ceea ce reușești în final să descoperi...un zbor de păsări albe, un cîntec, o liniște care te cheamă! Vă mulțumesc dle Sprincenatu, prezența dvs mă onorează mereu! Cu deosebită cordialitate!
Faptul că citești autoscopiile predestinărilor mele, înseamnă foarte mult pentru mine, dragă Lenuș. Îți mulțumesc pentru onestitatea și căldura ta sufletească! Te îmbrățișez!
În fond, iubirea nu se măsoară în cuvinte
nici nu se strigă,
depinde doar cum o priveşti
cînd îmi fac ordine în senzaţii -
Versuri deosebit de frumoase ce dovedesc o frumuseşe interioară ..desăvârşită ! Felicitări Luminişa !
Frumoase versuri Luminiţa ....Felicitări!
Cu drag Lenuş