Cenuşă ori cântec

De nici anii nu cred
cum au trecut
plini de întâmplări
prin trupul meu.

Azi pe faţa cărnii se văd
urmele lor adânci
de nu mă mai recunosc.

Când ce-i scris nu pot să ştiu
caut în mine aridul nisipos,
mă pierd în nimicul din univers
şi uit să exist.

Poate fi această cenuşă
în inimă lăsată,
ori cântecul
care-mi atinge durerea
pe umărul gândului,
lumină din stele?

Alte ieşiri nu sunt
şi orizontul se termină.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->