Prin pădurea surdo - mută,
Cerbul mergea pe cărare,
Cu-al să fiu, mâncând lăstare...
Rămăsese fără ciută
- Cine este omul, tată?
Întreba micuțul pui;
Auzise la ai lui
- Să nu-l întâlnești vreodată!
Secerat, căzu sărmanul,
Chiar la ultimul cuvânt,
Răsturnându-l la pământ...
- Fugi cât poți și treci limanul
Un muget trezi pădurea,
Din grumazul găurit;
Chiar acolo-i nimerit...
Știa că-și va da suflarea
- Fugi dincolo de pășune,
Zise Cerbul către fiu...
În curând n-o să mai fiu
Mergi la ceilalți și le spune...
Uite omul cine este,
Un perfid, un cotosman!
Este rău și grandoman...
El e cel rău din poveste
-->
Comentarii
Nu-mi place cu caciulita! )))
Fiul cerbului mancare lastari. se folos si lastare