Aşezat pe pământ, ghemuit, chircit,
căutam cuiele singurătăţii şi ciocanul
în noapte, printre stele, pe cer să le bat
să curgă roşu, sânge, iubire
să mă plouă şi vioara să-mi cânte
pâlnie în urechile sufletului.
Ştii tu cum e să te stropească
iubirea din tot şi toate unghiurile vieţii
cursă pe faleza plantată cu plimbările
paşilor în doi, singuri ? Odată ai tăi,
odată ai mei ?
Şi valurile cum ne duc urmele
împreună să devină unul. Un gând
ce se respiră din privire
şi pulsul (tre)saltă.
Tresaltă pieptul într-un tic şi într-un tac
printre litere chemate de şoaptele
dintre cuvinte.
Cer, noapte, stele, alb, albastru
şi pământul roşu.
Un tot : violet.
13.08.2014, ora 22,11’
-->
Comentarii
va multumesc cu sufletul, o zi frumoasa, Marius
Frumoase versuri Marius!