Ieri, prima zi de vară, mi-am tuns iarba din capul locului, de timp.
Îl priveam şi mă uitam la mine, în oglindă. El era acelaşi,
doar la mine se schimbau culorile şi nu erau ruginite
şi nici furnicile nu le mai simţeam prin iarbă, cum muşuroiesc.
Acum, măcar, le văd cum mişună prin(tre) rădăcinile înţepenite de vreme.
Voi şlefui, curând, locul acesta şi cruce îi voi împlânta,
să fie (răs)crucea timpului meu cu a lui, să-mi aud şoaptele
şuşotind că nu ştiu pe ce cale să o apuce când eu, întins,
la soare, cu umbra răsfirată printre ramuri, mă învelesc cu cerul.
02.06.2015, ora 13,20’
-->
Comentarii
multumesc din suflet Emilia, o zi asa cum ti-o doresti, Marius
... frumos!
multumesc mult Dan, o zi binecuvantata, Marius
Frumoase versuri, felicitari !