cheia vieții
cheie a vieții, pierdută în timp,
te caut prin toate cotloanele,
prin ierburile înverzite,
prin cucuta crescută sub lună,
prin brume și visuri,
prin tragice-ncurcate abisuri.
se-așterne un văl,
îmi străbate privirea,
păiejenișul mi-ascunde firea,
nu mai văd nimic ce-i aievea,
unde ești cheie a vieții
ca să-mi coci lutul?
te caut prin ploaie
cu visul fragil
și gânduri greoaie.
vreau să descui cu tine
misterul vieții și-al morții,
deschide-mi ivorul porții
spre raiul și iadul
de dincolo de mine
spre taina celor divine.
Luni, 4 februarie 2013
-->
Comentarii
Frumos poem...Felicitări!