Te privesc şi n-aş crede că eşti tu,
o umbră aşezată peste iubire
suflet răvăşit în patru zări
paşii tăi se despart de mine
alunecând pe valul nopţii
în mantia răbdării aştept...
nu reuşesc
să descifrez cuvintele de adevăr
nu ţi-am spus niciodată
că ascult bătăile inimii
când somnul te cuprinde
lasându-mi tăcerile
caut prin dorinţe sensul vieţii
picături de dumnezeire
ce trec împreună cu timpul
descopăr chipul tău de altădată
ca-ntr-o legendă...
când felinarele se sting
lasând ochii soarelui să lumineze.
-->
Comentarii
Mulțumesc mult, mult!
Impresionant... felicitări Maria !