Din nou trecutul mi-l deşir,
Printr-un regret ascuns,
Că la tăcutul cimitir
Demult n-am mai ajuns.
Se aplecau copacii grei
Cu umbra răcoroasă,
Citind un dor în ochii mei,
Un suflet fără casă.
Of, cimitir indiferent
Şi tăinuit de vremuri,
De ce mi te arăţi decent,
Iar la prezenţa-mi tremuri?
Aş vrea demult să fi murit
Cu dorurile-mi stângi,
Dar tu mă vezi nefericit
Şi-adesea mă alungi.
-->
Comentarii