Cioburi și scame
Să adunăm iar cioburile toamnei?
Nu frigul se-mpotrivește, ci scama
Din frunze. Analizez unde-i drama
Și doresc să conturez trupul caznei.
Tăcerea, frigul se-ntind în calea mea.
Un ciob ar vrea să riposteze pașnic,
Însă o barieră-i vântul tonic
Care, în umbră, pe vreme rea, pândea.
Mă mușcă frigul pe-obraz și picioare.
Frecându-mi mâinile, un plan construiesc,
În timp ce sub talpa mea frunza moare.
De cioburile toamnei nu mă sfiesc,
Ci trec grăbit spre iarna ce m-așteaptă
Să urc emoția treaptă cu treaptă.
-->
Comentarii
Vă mulțumesc pentru semnul discret lăsat, domnilor: Mihail Toma și Mihai Ștefan Arsene.
Îți mulțumesc, dragă Aurelia, pentru lectură și magnifica imagine.