liniştea şi pacea se ţin de mână.
Sunt semne că fibra subţire se rupe,
nu mai cântă cocoşii când se crapă de ziuă
măsurile timpului se dilată de febră.
Nevăzutul din umbră începe să caute,
dar nimicul se pierde-n întuneric.
De semnul crucii mulţi se desprind
şi vor ajunge mai nefericiţi decât au fost
au o noapte lipsită de stele.
Cu palmele brăzdate de văi şi munţi
citire-n relief
pentru care imaginaţia se-nroşeşte şi arde.
Lumina prinde în braţe pământul
cerul nu se lasă surghiunit de ger,
cad zilele grăbite de pe acoperişul fiecărui veac.
O ceaţă de plumb în păduri străine
mă aduc lângă femeia visătoare,
ceasurile pun măsura iubirii în unghiuri de sare
ce-mi aprind în inimă fosforul.

Comentarii