Ciuta
La izvorul din pădure
În gura de hududoi
Când e soarele-n chindie
Se-adapă turma de oi.
Iar în orele de taină,
Pe poteca bătucită
Cu urechile ciulite
La izvor vine... o ciută.
La stâna de pe colină
Arde felinaru-n cui;
Rumegă oile în staul;
Dulăii umblă haihui.
Ciuta stă încremenită
Lângă limpede izvor;
Câinii mârâie și latră;
Ciuta scârmă din picior.
Gându-i zboară la ieduți,
Când dulăii o-nconjoară,
Că sunt mici și ne-nțărcați,
Și-ar putea de-acum să moară.
*
Ei în grija cui rămân
Din acest ceas blestemat,
Când cu apa, pe sub maluri,
Curge sângele-nchegat?
Stelele lucesc pe cer;
Ochii ei adânc în craniu
Sunt la fel de vii ca ele –
Tente de culori – uraniu.
Cățelandrii vin pe urme;
Le miroase-a sânge cald.
Sunt odrasle de canine;
Ei sunt... vameșii din vad.
**
Căprioara-i devorată
De această mare șleahtă.
Undeva, flămânzi, ieduții
Zadarnic o mai așteaptă.
Nelu I. Părăianu
-->
Comentarii