CIUTURA GÂNDULUI

CIUTURA GÂNDULUI

Ciutura gândului încă, mai scoate mâl-întrebări,
izvor ce n-a secat printre pereţi de mirări,
am zugrăvit-o cu zâmbete şi i-am adus flori,
chiar de braţul i s-a blocat în zidurile-aşteptări.

În plopul stingher vântu-şi toarce caeru-n tăcere,
o altă noapte albă, iar clipa arde-n scrumiere,
gându-mi vulcan împrăştie lava cu putere
şi zbaterile fluturilor se destramă învăpăiere.

Vântul încurcă mâţişorii, din plopul-nepereche,
dar sufletul mi-e anotimp cu maci la ureche
şi chiar dacă zi de zi, timpul mă îngenunche,
sigur, braţul ciuturii va ridica un suflet-pereche.

Trag de braţ şi scânceşte scufundarea găleţii,
înmuguresc fiorii, se clatină cerul şi gem pereţii,
clipocitul apei îmi doineşte a primăvara vieţii,
iar puful plopilor se va topi printre ridurile frunţii.

25 Februarie 2017 - MIT

1979356209?profile=original

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->