Otilia Burlacu
Este de-a dreptul hazliu să te gîndeşti cît de adormit eşti cît timp te crezi treaz, sau cît de treaz eşti cît timp te crezi adormit.Oamenii folosesc cuvintele, într-o convenţie de ei stabilită, numind, denumind,descriind, deviind mai mult sau mai puţin pe o spirală ce înconjoară Adevărul,care este linia verticală-orizontală - "bastonul Domnului". Întrenaştere şi moarte omul cunoaşte trei stări de conştiinţă: veghea, somnul şiîntre acestea două, visul. Spun "între acestea două" deoarece visul este o stareintermediară specială, paradoxală, plină de mister. Poţi visa şi cu ochiideschişi.
Pe de altă parte, în afară de somn şi veghe, omul poate accedela o stare specială de conştiinţă, stare pe undeva asemănătoare somnuluiprofund, cînd este eliminată orice senzaţie exterioară, mentalul însă rămînînd,conştient stare numită în general meditaţie.
Dacă noi am fi conştienţi,treji sută la sută atunci dispare visul trăieşti viaţa atît de plenar încîtnecesitatea visului piere. Mentalul conştient şi mentalul subconştient seapropie atunci atît de mult încît nu mai este necesar ca ele să comunice prinvise (comunică direct), nu mai există dorinţe care să înlănţuie, nu mai conteazănici trecut, nici viitor, se trăieşte clipa, prezentul 100%, este unificat.
În timpul stării de veghe omul este supus diverşilor stimuli exteriori,cele cinci simţuri fizice fiind "biciuite" de diferite impresii, trăiri,reprezentări. În timpul somnului senzaţiile dispar dar şi atunci sufletul omuluieste lipsit de conştienţă. Experienţele trăite în cursul zilei se depun însubconştientul nostru ca nişte impurităţi, ca un balast.
Omul doarmeaproape o treime din viaţa sa, aproximativ 20 de ani, dar somnul a fost aproapeîntotdeauna neglijat şi asta pentru că s-a acordat atenţie doar stării de veghe,dimensiunii conştiente a mentalului uman. Somnul ţine de subconştient, visulţine de subconştient. Meditaţia, extazul ţin de supraconştient.
Mintease aseamănă unui aisberg - doar partea de la vîrf este la suprafaţă, estevizibilă, doar o zecime din întreg. Restul de 9 zecimi este ascuns în adîncime.Dar mai există o porţiune din aisberg care să spunem că s-a evaporat şi pluteşteca un norişor alb pe cer. Cele 3 dimensiuni sînt înlănţuite, deoarece creaţiaeste unitară.
Somnul nu este absenţa totală a stării de veghe. Somnul nu este ca un întuneric total în opoziţie cu lumina. Fiecare stare are existenţa salegitimă. Somnul este un alt gen de activitate. Nici nu putem înţelege starea deveghe fără a examina înălţarea în care se află fiinţa umană în timpul somnului.În general se face o legătură între oboseală şi somn, dar somnul nu este doarodihna după oboseala stării de veghe. Somnul are propria sa existenţă. Există înaceeaşi măsură ca şi perioada în care sîntem treji. Dovada că somnul nu estecauzat doar de oboseală este faptul că uneori adormim fără să fim obosiţi, cîndascultăm un discurs care nu ne interesează, sau în alte situaţii similare cîndintervine plictiseala, lipsa de interes. O analiză obiectivă demonstrează faptulcă stările de veghe şi de somn corespund unor anumite raporturi între suflet şicorp, raporturi care se produc cu o ritmicitate de pendul. Saturîndu-se deimpresii din lumea exterioară în suflet se trezeşte dorinţa de a trece la altăstare, în care se adînceşte în propriul său corp, în propriul mentalsubconştient. Se succed deci două stări sufleteşti: una în care sufletul sedeschide cu totul impresiilor exterioare şi alta în care stimulii exterioridispar, sufletul se dăruieşte propriei sale profunzimi. În concluzie putem spunecă ne simţim obosiţi pentru că vrem să dormim, trebuie să dormim şi nu că dormimpentru că ne simţim obosiţi. Somnul completează firesc starea de veghe. Goethespunea "Natura a inventat moartea pentru a avea mai multă viaţă".
Atunci cînd omul doarme, pe pat se odihneşte corpul fizic împreună cu cel eteric, nucorpul astral şi nici "Eul". În timpul somnului, corpul eteric rămînînd unit cucel fizic, funcţiile vitale îşi continuă manifestarea. Corpul astral sedesprinde, se retrage din corpurile fizic şi eteric pentru a trece la un tip deexistenţă diferit.
După cum corpul fizic face parte din lumea fizică,corpul astral aparţine şi el propriului său univers de care este separat întimpul stării de veghe. În timpul somnului corpul astral se află într-o lume deaceeaşi natură cu a sa. La trezire, el este absorbit de cel fizic şi cel eteric,impregnîndu-le. Aceste corpuri conţin organele prin care astralul poate percepelumea exterioară. Pentru a ajunge însă la această percepţie, el trebuie să sedespartă de propria-i lume, din care nu poate păstra decît modelele necesarecorpului eteric. După cum corpul fizic îşi ia hrana din propria sa lume fizică,la fel şi corpul astral primeşte în timpul somnului hrana necesară lui din lumearespectivă, prin imagini. În acest univers propriu lui, corpul astral estearmonios integrat. În timpul stării de veghe, omul părăseşte această armoniecosmică pentru a percepe ceea cel înconjoară, corpul său astral regăsind-o însăîn perioada somnului. La trezire, venind din această armonie, el aducecelorlalte corpuri forţa necesară, împrospătată. Acest aport al corpului astralse manifestă în exterior prin reînvigorarea pe care o simţim în urma unui somnsănătos.
Visul este o stare intermediară între somn şi veghe. Unii potspune că visul nu este decît o înlănţuire de imagini confuze. Totuşi aceastălume a visului, se supune unor reguli, unor legi.
Primul tip de viseapare doar datorită faptului că în timpul zilei ne încărcăm tot felul deimpresii, preluăm tot soiul de impurităţi şi, aşa cum corpul plin de praf arenevoie de o baie, la fel şi mintea noastră de un mecanism de spălare, descuturare, de debarasare a balastului. Aceasta constituie cea mai mare parte aviselor, aproape 90%. Sînt ca nişte fantasme. Nu trebuie să le acordăm preamultă atenţie. Zeci de psihanalişti se ocupă de aceste fantasme. Cu timpul vomrecunoaşte asemenea vise şi le vom lăsa să treacă fără a ne preocupa de ele. Aurolul lor benefic şi atît.
Al doilea tip de vise este cauzat denecesitatea defulării unor dorinţe refulate. Există multe necesităţi perfectnaturale, elementare pe care noi, îmbîcsiţi de păreri preconcepute sau otrăviţide interdicţia aşa zisei "moarte" ni le blocăm, ni le inhibăm, ni le ascundem,ne prefacem că nu există. Dar ele există şi există cu atît mai dureros cu cîtsînt mai adînc ascunse în subconştient. Ele se cer satisfăcute cumva şi aldoilea tip de vis nu este nimic altceva decît îndeplinirea dorinţelor. Tot ceeace mintea conştientă îşi refuză, subconştientul încearcă să împlinească în vis,într-un fel sau altul.
Este foarte important să recunoaştem şi săînţelegem acest al doilea tip de vis pentru că subconştientul încearcă săcomunice cu noi şi să-ţi spună: "Nu fi masochist, nu-ţi înfometa fiinţa, tot tuvei avea de suferit". Subconştientul nu a fost condiţionat de societate, deprofesor de educaţie. El este pur şi vrea să te ajute. Dacă meditaţi asupraacestei categorii de vise, aflaţi care sînt necesităţile voastre reale, reuşiţisă vă cunoaşte-ţi mai bine. Împliniţi-vă necesităţile şi nu daţi atenţiedorinţelor. Aceste vise vă pot ajuta să deveniţi mai conştienţi, să vă schimbaţicomportamentul, stilul de viaţă.
Apoi există al treilea tip de vis. Dacăvisul de tip II este un mesaj de la subconştient; al III-lea tip de vis este unmesaj de la supraconştient. Acest tip este foarte rar, deoarece noi am campierdut legătura cu supraconştientul. Totuşi el ne este accesibil şi uneori,cînd nici nu ne aşteptăm (şi asta înseamnă că nu ne grăbim, nu sîntem încordaţi,pretenţioşi sau îngîmfaţi pur şi simplu) el apare. Chiar dacă s-a evaporat şipluteşte ca un nor sus, sus, s-a ridicat spre cer, el este totuşi încă ancoratde fiinţa noastră.
Comunicarea cu supraconştientul este foarte rară.Cînd poţi deosebi un vis care are originea în supraconştient, păstrează-l ca peo comoară de preţ. Observă-l, meditează asupra lui, pentru că el te va ghida, teva conduce către Maestrul tău, te va conduce spre modul de viaţă care ţi sepotriveşte, îţi va arăta drumul pe care trebuie să-l urmezi.
Apoi maiexistă al IV-lea tip de vise. Acest tip de vise, intens studiat de orientali,atrage atenţia asupra vieţilor anterioare, asupra fenomenului reîncarnării. Cuajutorul acestor vise, treptat poţi deveni conştient de diversele tale existenţeîndepărtate. Atunci multe lucruri încep să se clarifice în tine, găseşti cauze,explicaţii, încep să se modifice multe lucruri pentru că, aflînd "amănunte"referitoare la tine din alte vieţi, foarte adevărate şi la fel de ale tale ca şicele din viaţa prezentă, multe atitudini sau concepţii vor deveni lipsite desens, în schimb altele vor deveni foarte importante pentru tine.
AlV-lea tip de vise se proiectează în viitor. Este rar, foarte rar. Ca să sedeschidă această poartă trebuie să fii extraordinar de deschis, flexibil,maleabil, să nu-ţi pui limite, să laşi viitorul să se reflecte în tine ca într-ooglindă. Dacă poţi deveni conştient de visele tale, într-o zi vei deveniconştient şi de această posibilitate - ca viitorul să se reflecte în tine.
Atunci cînd devii conştient în timpul viselor, se va produce cevastraniu: vei fi din ce în ce mai puţin convins de realitatea lucrurilor ce seîntîmplă în stare de veghe. Realizezi că acelaşi lucru se întîmplă şi atuncicînd eşti treaz. Nu există nici o diferenţă esenţială. Lumea a devenit iluzorieşi atunci cînd lumea este iluzorie doar martorul este real.
-->
Comentarii