Sunt turnat în plumb, pe viaţă,
Cu sufletul gol, ca o paiață.
Croncăne corbii pe oala
Ce-mi toarnă-n suflet smoala.
Vântul și-a întins aripa
Înghețând pe fereastră clipa,
Flori de gheaţă, efemere,
În amorţire de visare...
Un nor, ce s-a legat de soartă,
Mă chinuieşte, nu mă iartă.
Stau într-un etern indecis,
Atârnat între cer şi abis.
Înecat de neagra smoală,
Sufletul mi se răscoală:
Pune speranţa să viseze,
Inima să ți-o panseze!
MdRaesculum februarie 2010
Comentarii
Mulţumesc pentru încurajări! A fost o clipă...de trecut în uitare.
Mulţumesc de popas, doamnelor Lenuş şi Elena! Cu drag
Cu prietenie Lenuş