Clipe grăbite se cern, uitate, prin sita timpului … imagini rupte din amintirea pierdută, undeva în versul cald al unei sclipiri scurte.
În urma pasului, orele se pierd amestecate în zbaterea de geană a zorilor. Nimic nu schimbă realitatea trăirilor strecurate prin vălul straveziu al vieţii.
Clipe picurate în oceanul nesfârşit al vremii. Nimic nou, nimic vechi, pur şi simplu reversibil. Palpabil sau abstract, de neatins.
Gândul răzbate dincolo de orice înţelegere, coboară pleoapele peste roua proaspată a unei dimineţi răsărită dincolo de curcubeu.
E târziu. Momentele se scurg în clepsidra încremenită, ceasornicul îşi urmează meticulos, imperturbabil menirea.
Clipe fără timp, fără spaţiu, îmbrăţişate fugar, pierdute pe cărări pietruite.
Camelia Constantin
2013
-->
Comentarii
Multumesc din suflet, Magda!
"În urma pasului, orele se pierd amestecate în zbaterea de geană a zorilor…nimic nu schimbă realitatea trăirilor strecurate prin vălul straveziu al vieţii..."
Frumoase ganduri asternute pe hartie! Am citit cu drag Camelia!