Coana Leana și homălăii
În fiecare dimineață, vecina are program. La o cafea, pe care sărmanul Costică o înghite cu noduri, dezbate un subiect arzător.
Cum între bucătăriile noastre nu sunt mai mult de trei metri și Leana nu face economii vocale devin , fără voie, părtaș.
Azi cestiunea s-a centrat pe cele două mâțe, Mița și Pița, care au rămas , din nou, grele. Monologul alunecă spre posturi dramatice :
– Fă ceva, nu te uita așa la mine, că iau securea, a chiatră, ceva, le dau în cap și-am terminat…
– Ce să le fac, fă Leano, că doar nu le-am regulat eu ! aud și, involuntar, pufnesc în râs. Gravă greșeală: urechea fină a madamei aude tot și tunurile se îndreaptă, rapid, peste gard.
– Și tu ce pufnești acolo? Că motanii tăi îs de vină !
– Da’ ce să le fac, coană mare? Să le pun prezervativ? hăhăi și eu. Du-le să le lege trompele, tri’ sutare bucata…
– Apăi, vine acru răspunsul, n-am înnebunit chiar de tot. Decât să dau banii pe la veterinari, mai bine le bag într-un sac și le fac plocon lu’ soru-mea la Zorleni.
– Și eu o să mă aleg cu doi homălăi...
Nu pricepe și nici nu mai are cine să o lămurească pentru că, și eu și Costică, ne evaporăm... instantaneu !!!
***
-->
Comentarii
Lecturat cu drag!