Mihai era prietenul lor şi fiind concentrate asupra discuţiei despre Ionuţ, nu-l observară. Acesta ajunsese de puţin timp la câţiva pasi de ele şi ascultase discuţia lor. Râdea mai mult de ceea ce auzise, decât de zbenguiala lor şi de aceea li se adresase aşa.
Era puţin mai scund decât Ani,cu părul şaten şi creţ până în dreptul umerilor. Avea ochii mari şi căprui, nasul cârn şi buzele cărnoase, nuanţate cu un roşu aparte. Era îmbrăcat într-o pereche de blugi rupţi în genunchi, într-un tricou cu imaginea lui Freddie Mercury şi purta nişte bocanci de armată cu şireturile dezlegate, ceea ce făcea ca limbile bocancilor să spânzure într-o parte.
Râsul său deschis din toată inima făcea să i se vadă dinţii ca două şiraguri de perle şi gropiţele din obraji, după care majoritatea fetelor erau topite. Era de felul lui un băiat tăcut. Nu râdea din orice motiv sau cu oricine, dar Alina şi Ani erau prietenele lui apropiate. Cele două fete şi Dan aveau ocazia să-l vadă râzând aşa mai des. Dan era plecat la ţară la bunici şi de aceea nu era cu cei trei tineri.
Fetele se întoarseră brusc spre el şi îl întrebară în acelaşi timp:
- Aaa! De când stai acolo şi asculţi?
- Ce-aveţi mă? V-au apucat rău de tot pandaliile, ar trebui să mergeţi la un psihiatru.
Atunci fetele se repeziră la el şi începură "să-l bată", trăgându-i câte-o palmă sau ciupindu-l.
- Du-te-n colo de nărod ce eşti.
- Auu! Auu! Auu! Lăsaţi-mă-n paceee!
La un moment reuşi printre hohote de răs să le întrebă pe fete:
- Mă, auu! Hai! Auuu! Nu mai daţi! Haideţi nebunelor, nu veniţi la discotecă?
Alina strigă în gura mare:
- Hai la discotecăăă!
Ani îi strigă şi ea Alinei:
- Haideţi! Hai să mergem. Alinooo! Ţi-a venit cheful de viaţă, măi fată!
Îl spuseră lui Mihai să meargă între ele şi râzând, îl luară de braţ şi plecară toţi trei spre discotecă.
Înaintară concomitent pe iarbă şi pe alei, printre pomi şi pe lângă trandafiri, până ieşiră din parc şi ajunseră pe strada luminată de becuri. Fetele îl bâzâiau pe Mihai la fel ca în parc, făcându-l pe acesta să ţipe cât îl ţinea gura.
Şi continuându-şi drumul în felul acesta, ajunseră în câteva minute.
Discoteca se ţinea într-o clădire veche, semăna cu o casă şi se numea Cobra. Era o clădire gri cu etaj şi cu acoperiş cărămiziu de tablă dreaptă. Pe mijloc era intrarea şi pe pereţi erau pictate în stânga şi în dreapta câte o cobră roşie.
Capetele lor roşii, ochii verzi şi botul larg deschis din care ieşeau limbile subţiri, crăpate la vârf şi cei doi colţi lunguieţi, dădeau impresea că vroiau să te împroaşte cu venin sau că au intenţia să sară pe tine. Sus la etaj era un restaurant închis de ani de zile şi jos unde se ţinea discoteca fusese un bar. Deasupra uşii era scris mare COBRA cu un vişiniu aprins.
Uşa masivă de fier era deschisă la perete şi în mijlocul ei stătea ţeapăn ca un Hercule, Arabul bodyguardul. Acesta era privit cu respect şi teamă de toţi tinerii care veneau la discotecă. Era un tip înalt şi vânjos, îmbrăcat în blugi negri şi un maieu bleumarin pe care se vedea imaginea gri cauciucată a lui Bruce Lee. Pe cap avea un batic roşu şi pe ambele mâini tatuaje. Îl chema Sandu, dar porecla lui era Arabul, pentru că semăna la faţă cu un arab. Toată lumea îi spunea Arabu' Bodyguardu', deoarece era bodyguard-ul discotecii. Când lipsea Ginu - ca acum - băiatul responsabil cu intrarea tinerilor în discotecă, el împărţea biletele. Majoritatea tinerilor veneau la COBRA pe motiv că era muzică pentru toate gusturile. Era dance, rock, blues, raggaeton şi orice preferinţă muzicală a tinerilor era satisfăcută de Costi Popescu alias Dj Johnny pe bani, dar şi fără bani în unele cazuri. Bineînţeles, nu lipseau nici dedicaţiile.
Când cei trei tineri ajunseră în faţa discotecii COBRA, se-auzea dinăuntru "U Can'Touch This" al lui MC Hammer. Mihai îl salută pe Arabul şi dădu noroc cu el. Acesta le salută pe fete:
- Servus fetelor, în sfârşit aţi apărut şi voi, pe unde aţi umblat?
- Ei, nu-i treaba ta Arabule, îi răspunse Ani râzând.
Arabul îi răspunse, arătându-i degetul arătător şi zâmbind:
- Aha,bineee! Te prind eu şi-ţi arăt eu ţie.
- Daaa,mi-arăţi tu mie, cum să nu.
Fetele scoaseră portofelele din borsete, pregătindu-se să plătească, în timp ce Arabul se uita în jurul său să vadă dacă mai era cineva şi văzând că nu-i nimeni în acel moment, le anunţă pe fete:
- În seara asta intraţi pe gratis fetelor, plăteşte numai Mihai şi hai repede până nu mă răzgândesc.
Fetele săriră în sus de bucurie şi îl îmbrăţişară pe Arabul. Mihai prefăcându-se supărat, dar făcându-i cu ochiul fără să vadă ele, îi spuse:
- Băă Arabule, de ce numai ele? Dă-o-n colo de treabă.
Făcându-i la rândul său cu ochiul, Arabul îi spuse:
- Gura Mihai,că-ţi sparg faţa!
Băieţii râdeau în timp ce Alina şi Ani îi sărutau obrajii. Mihai îşi scoase banii din buzunar şi îi dădu. Când fetele îi lăsară în pace pe Arabul, atunci el băgă mâna într-un buzunar şi scoase unul din teancurile de hârtii mici, dreptunghiulare şi ştampilate cu imaginea unei cobre. Rupse un bilet, care trebuia păstrat până la terminarea discotecii sau până în momentul când tinerii luau hotărârea să plece. În caz că cineva voia să iasă puţin afară sau pleca undeva, trebuia să arate biletul la întoarcere, altfel nu mai intra înapoi. Asta era una din regulile discotecii.
Arabul se dădu la o parte, făcându-le loc tinerilor să intre, când se termină melodia lui MC Hammer şi Dj Jonny anunţa melodia "A lala long" a lui Bob Marley.
va urma
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Merci Lenuş, acum vine si partea a 4-a.
Frumoasă proză
Mulţumesc frumos, Mihaela, în curând va veni şi partea a 4-a.
Da, povestea aceasta te incită, aştepţi cu interes derularea acţiunii. Văd că eşti in formă bună, Mihaela!
Mulţumesc Maria, da, va urma curând.
si,si ....??? miezul problemei? hai tuuu....ca sunt curioasa !!! cand va urma? curand, da?