Noaptea dădea ziua la o parte şi Ionuţ intră în parc pe aceeaşi alee, pe unde mersese Alina cu o săptămână în urmă. Înaintă cu paşi înceti pe iarbă şi pe alei, simţind vântul cald care se stârnise din senin şi se înteţea. Întreg parcul părea deranjat de adierea vântului, care îi trimitea prin aer mirosurile parfumate ale tufelor de trandifiri şi de verdeaţă. Nu mai ieşise din seara aceea în oraş, deşi nu era el genul de persoană care să stea acasă prea mult. Dar trădarea Andreei reuşise să-l ţină pe loc prea mult. Îşi ridică ochii spre cer şi văzu că începeau să apară norii cenuşii. „Acest vânt s-ar putea să aducă în curând o răpăială de ploaie şi poate voi avea ocazia să fac o baie în natură”, gândi el, amuzându-se.
Trecuse o săptămână de când descoperise trădarea Andreei de faţă cu toată lumea. Îi rămăsese întipărită şi acum imaginea celor doi din discotecă, cu toţi ceilalţi în jurul lor. Ar fi fost mult mai frumos dacă Andreea i-ar fi spus că-l place pe Cornel şi că vrea să fie cu el, decât să se fi întâlnit amândoi pe furiş. El ar fi înţeles, n-ar fi fost mare filozofie. Pe deasupra mai era şi felul cum a aflat nu numai el, ci şi toată lumea. Nu i se părea chiar atât de interesant ce gândeau prietenii şi cunoscuţii lui, dar totuşi, se gândea că fusese luat de fraier. Se întreba în sinea lui: "Aşa faţă de prost am eu, oare?"
Mergând, gândindu-se la trădarea Andreei şi la ploaia ce-şi anunţa venirea prin adierea vântului, ajunse la un moment dat în faţa bustului lui Eminescu şi a măsuţei rotunde. Se opri la câţiva paşi de bust şi cum măsuţa era ceva mai departe, până la urmă preferă bustul lui Eminescu. Ajunse imediat până în dreptul său, trecu pe lângă el ocolindu-l şi se aşeză pe iarbă în spate bustului, împreună cu gândurile lui.
După vreo cinci minute, auzi nişte voci de fete şi un glas de băiat, care se apropiară de locul unde stătea el. Scoase capul de după bust şi îi văzu pe Alina, Ani şi Mihai, care veniră şi se aşezară jos pe iarbă, lângă acelaşi pom unde stătuseră cu o săptămână în urmă şi îşi aprinseră fiecare o ţigară. Imediat îşi aduse aminte şi de ei, căci uitase de toate în săptămâna aia. Primul lui gând fu să iasă de acolo şi să-şi anunţe prezenţa, dar auzind-o pe Alina, rămase pe loc:
- Mă, voi mai ştiţi ceva de Ionuţ? Ce-o face? Din seara aia nu l-am mai văzut.
- Mă Alina, nu l-am mai văzut, să ştii, spuse Ani.
- Nici eu nu l-am mai văzut de-atunci, din seara aia, spuse şi Mihai.
- Ce-o face oare? Întrebă din nou Alina.
- Cine ştie? Îţi dai seama că o fi supărat şi că nu vrea să vadă pe nimeni. Dacă eram eu în locul lui, nu ştiu ce-aş fi făcut. Oricum a fost un mare domn în seara aia şi mi-a plăcut cum s-a retras, cu demnitate, spuse Mihai gânditor.
"Mulţumesc Mihai! Cine ştie? Poate voi avea ocazia să-ţi mulţumesc vreodată", gândi Ionuţ.
- Mă, mi-e dor de el. O veni în seara asta la discotecă?
Auzind-o, lui Ionuţ nu-i venea să creadă. ,,Cum adică îi este dor de mine? Ceee?...."
Dar nu mai apucă să-şi termine gândul, auzind-o şi pe Ani:
- Mă Alina, eu am mai văzut oameni îndrăgostiţi, dar ca tine n-am văzut mă, tu eşti belea curată la casa omului.
- Mă Alina, ştii ceva? Şi tu Ani, vă zic ceva la amândouă? Sunt şi eu băiat şi-mi pot închipui ce-o fi fost în sufletul lui în seara aia. Şi cred că nu numai eu, oricine cu puţină minte şi-ar putea da seama. Sunt convins că Ionuţ merită să fie iubit, aşa cum îl iubeşte Alina. E un tip tare, din seara aia am un respect deosebit faţă de el. Oricine în locul lui ar fi făcut circ fără bani cu Andreea şi cu Cornel, dar el a fost calm şi domn, s-a retras cu demnitate şi asta mi-a plăcut foarte mult.
Ionuţ stătea locului împietrit de vorbele lor. Prima dată era surprins de Alina. Nu s-ar fi gândit niciodată, pentru nimic în lume, că ea ar fi putut să fie îndrăgostită de el. Despre Mihai ştia că e un băiat de treabă, dar nici despre el n-ar fi crezut să gândească aşa, pentru că ei doi nu erau prieteni apropiaţi. Se salutau când se întâlneau şi mai schimbau câte o vorbă ocazional. Singura pe care o cunoştea mai bine era Ani, vecina lui şi putea să spună că erau amici buni.
Ionuţ vru să-şi aprindă şi el o ţigară, dar se abţinu, gândindu-se că ei vor vedea fumul care îl va da de gol şi renunţă.
La un moment dat, Alina îi întrebă:
- O veni în seara asta la discotecă? Poate n-o să vină, răspunse tot ea gânditoare.
- Păi hai să mergem la discotecă şi-om vedea dacă vine sau nu. Şi până la urmă de ce să nu vină Alino, la discotecă? Dă-o dracu pe Andreea, că nu s-a terminat cu fetele din viaţa lui. Dacă ea a fost aşa de nesimţită şi de idioată...-spuse Ani, puţin iritată.
- Mda, ai dreptate Ani. Hai mă fetelor, hai să mergem la discotecă. Aşa o să vedem noi dacă vine sau nu, că dacă stăm aici şi ne pierdem timpul cu dacă vine sau nu vine, nu vom şti. E deja o săptămână de când n-a mai fost la COBRA şi nu cred eu că-i prost, să nu mai vină niciodată, spuse şi Mihai.
Fetele şi Mihai se ridicară de pe iarbă şi plecară spre discotecă, aruncând chiştoacele de ţigară şi lăsându-l singur pe Ionuţ în spatele bustului.
După ce aceştia se îndepărtară, Ionuţ îşi scoase o ţigară din pachetul de Coloana ce-l avea în buzunarul drept de la blugi, o aprinse şi gândurile îl acaparără:
,,Doamneee! E posibil aşa ceva? Alina îndrăgostită de mine? Oau! Chiar e tare faza asta. Mihai? Nu-mi vine să cred, ce bine ar fi dacă toţi ar gândi ca băiatul asta! Ani,vecina mea? Ştiam eu că ea şi Alina sunt prietene bune, dar ... mmm, nu ştiam că unul din secretele lor, sunt chiar eu".
Râse preţ de câteva clipe, dar când se opri din râs, doar un zâmbet lăsa loc de continuare a râsului.
Începu să-şi facă planuri: "Ce-ar fi dacă i-aş cere prietenia lu' Alina? Este ea puţin plinuţă, dar nu-i urâtă şi are nişte ochi, oau! Adevărul e că datorită ochilor ei am început eu s-o salut, de fiecare dată când o vedeam. De aia mă întâlneam cu ea întodeauna, când mergeam la Andreea? Ea mă aştepta, cum de nu mi-am dat seama? Băăă, ce prost am fost, că nu mi-am dat seama. Şi Mihai, uite ce băiat ca lumea e, voi avea grijă să mi-l fac prieten, se merită să ai în preajmă oameni ca el, în care să poţi avea încredere".
Şi aruncând chiştocul de ţigară, se ridică în picioare şi plecă spre COBRA.
va urma
Mihaela Moşneanu
-->
Comentarii
Merci frumos, Lenuş.
Frumos Mihaela