Cocoşul de metal

În universul meu nu plouă,

păsările nu se hârjonesc în praf

nici tăcerile nu se rup din plăceri,

totul e imponderabil, valsează.

 

Oamenii îşi umflă capilarele în somn

şi se visează îndragostiţi de femei

pe care nu le cunosc,

ele vin şi pleacă prin pereţi

fără să lase urme.

 

Totul se-ntâmplă atât de frumos,

nu-şi mai doresc să se trezească

dar nu-i lasă cocoşul de metal,

cu glasul ca un clopot,

spânzurat de limbă

şi lovit de frigurile morţii.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Dan, să fie totul frumos!

  • Mulţumesc Lenuş.

  • În universul meu nu plouă,

    păsările nu se hârjonesc în praf

    nici tăcerile nu se rup din plăceri,

    totul e imponderabil, valsează.

    Frumos univers deţi Llelu, felicitări pentru poem !

  • Un poem minunat..Felicitări!

Acest răspuns a fost șters.
-->