29. (poveşti, proză scurtă)
~ ciclul Când florile au învățat să vorbească ~
subciclul Povestea unui grădinar ce scria cu lumină
Răbdarea întruchipată – povestea bergeniei
Într-un sat liniștit de munte, unde casele de piatră se încălzesc în soarele primăverii, trăia o tânără pe nume „Alina”. În fiecare dimineață, se plimba prin grădina casei sale, admirând florile care începuseră să înflorească. Printre ele, o floare aparte – „bergenia”, cu frunze groase și flori roz-vișinii, care părea să răsară mai lent decât toate celelalte, dar care odată înflorită, atrăgea toate privirile.
Legenda spunea că bergenia era floarea răbdării. Cine o îngrijea cu suflet curat și aștepta cu liniște, primea în schimb o bucurie mare, rară și sinceră. Alina îi dădea fiecărei flori apă dimineața, vorbea cu ea și îi cânta. Într-un fel, simțea că bergenia îi înțelegea gândurile și visele.
Într-o primăvară, un tânăr pe nume „Sorin”, venit dintr-un sat vecin, a fost trimis să ajute familia la recolta timpurie. În drumul său, a văzut grădina Alinei și, fascinat de frumusetea florilor și mai ales de bergenia care strălucea sub razele soarelui, s-a oprit. Privind cu atenție, a observat gesturile delicate ale Alinei și felul cum vorbea cu florile.
– Bună dimineața! spuse timid Sorin.
– Bună dimineața! răspunse Alina, zâmbind.
– Această floare… este deosebită, spuse el, arătând bergenia.
– Este floarea răbdării, explică Alina. Dacă ai răbdare, primește inima celui care știe să aștepte.
Zilele următoare, Sorin a revenit. Întâlnirile lor au devenit plimbări printre flori, cuvinte schimbate și zâmbete care crescuseră la fel ca petalele bergeniei. În fiecare zi, floarea înflorea tot mai bogat, ca și cum îi aproba tăcerea și răbdarea.
Anii au trecut, iar Alina și Sorin au continuat să vină în grădina lor. Bergenia, răbdătoare și frumoasă, a rămas acolo ca un martor al iubirii lor care crescuse la fel de constant ca florile de primăvară. Toți cei care treceau pe lângă grădina satului spuneau că acea floare avea un fel de magie – și într-adevăr, Bergenia învăța oamenii să aștepte, să iubească și să păstreze frumusețea momentelor simple.
---
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii