(Replică pentru cocoșul țanțoș al Florianei Turculeanu)
Sunt vulpoiul cel isteţ,
Care vă face curat în coteţ
Și-mi fac “lună”-n vizuină,
Până s-o crăpa de... lumină,
Apoi dau o raită prin vecini,
Să fac “curte” la găini,
Dar cocoşul, fără minte,
Mi s-a aşezat dinainte:
- Asta-i turma mea, măi frate,
Şi nu-s ale tale surate;
Șterge-o de-aici, dacă nu vrei
S-ajungi în colții lui Grivei!
- Hai!, mai lasă-te de glume,
Că eu sunt singur pe lume;
Dă-mi-o mie pe moţata,
Mi-ajunge, nu vreau alta,
C-o veni mâine stăpânu’
S-o facă supă-n ceaunu’!
Și-i faci un “pustiu de bine”
De-o lași în curte la mine.
Cocoşu-n pene se înfoaie:
- Vezi-ţi de drum, potaie!
Dar îi spun, cu-n glas mieros,
Mințindu-l, că-i tare frumos:
- Mâine-ţi aduc în ogradă
Numai puicuţe...grămadă,
Că eşti tânăr și-n putere
Și-o să-ți aducă mîngîiere.
- Gata sunt, de învoială,
Îmi pare o bună socoteală
Și n-o mai ţin aici degeaba,
Hotărât sunt, nu-mi schimb vorba.
Morala:
Luaţi deci bine-aminte:
Vorba dulce, poate... minte
Și orice naş îşi are naşul,
Cum păţit-a şi cocoşul.
Mircea Gordan 05.02.2010
-->
Comentarii
frumos ai raspuns imi rascoleste mintea
si ca un facut
chiar de tot pieri si pofta
si subit
negru vad plound din nor
guguloaie plin cu acreeeeeeeeeee!!!!!
eu acuma....
pofta-n cui
rasu-plansu il pusei
iar de gluma nu mai spui!
trist de tot, dar n-am ce face,
pe la noi este demult
cum la nimirica nu-i!
Oooo, superb!
Eu
Isteațo, eu mă las de furat,
Că nu mai am ce căuta în sat.
Încearcă și tu, de-o să izbutești
Pe cocoș ca să-l mai păcălești.
Ești felina cea mai frumoasă,
Cu trup zvelt și coada stufoasă,
Cu mintea „brici”, descurcăreață;
Îl ai la picioare pe cocoș, o paiață!
(Prostul, cred că s-a învățat minte,
Să știe că vulpea, sigur, îl minte,
Să pună cîinii să-i „mîngîie” blănița,
Ca să vedem de-i mai minte gurița)
Eu mă pun cu burta pe carte,
De-o funcție, acolo, să am parte,
Că de ceva timp, mai încoace,
Nu avem șef printre dobitoace.
Învăț din carte rețete culinare
Și pun dobitoacele să le prepare.
Așa, crezîndu-mă cel mai deștept,
Mă vor considera șef, de drept.
Morala:
Cu rețete, gata prefabricate,
Mulți au ajuns șefi în state,
Cu idei tîmpite ca să ne toace,
Parcă am fi un clan de dobitoace.
Mmmmmm!
Gata targu, bate palma
Sta si se gandi madama
Si aduce ea la masa
Un" tacam" pe-o carte groasa
-Ai inebunit surata?
Asta ai gandit ca plata?
-D-apoi cum? E o avere!
-Hai, ia cu pofta, ia din ele!
Un deliciu, chiar is toate!
N-o sa vrei alte "potroace!!!!!
Cam confuz vulpoi flamad
Le degusta, rand pe rand
Si gasiiii , povesti, de toate
-Buuuune-s, in final, socoate!
-Hai acum ca s-aplicam,
Hai prin sat ca sa furam!
Si acum ,tu, ia aminte
Un proverb ce am prin minte:
'Ce naste din pisica,
soareci mananca!"
Maria, faină poezia!
Țanțoș, cu moțata-n gură,
Încîntat de facila captură,
Întîlni în cale o vulpiță,
Ce glăsui, admirativ, din guriță:
– Hei!, voinicule, ți-ar sta bine
Să fii prinț în palat la mine.
Hai la mine!, în vizuină,
Să deschidem balul cu o…cină.
Pune galina la mine-n cămară
Și-om servi-o la masa de seară.
– Hîm! Mă crede la minte “orb”,
Să mă păcălească. Eu nu-s corb,
Dar felina-i așa de tentantă
Și propunerea-i interesantă,
– Deși vrea să mă păcălească –
Depinde, cît vrea să…plătească.
Mulțam, Mihaela!, dar e voie de la...nașul
Replici la replici...tot o replica!
naşu-i, naş dar cu naşică!
o vulpita, mititica
sta ascunsa in tufis.
face planul pe furis!
cand vazu ca invoiala
nu ii strica socoteala,
mierosa-si scoate coada
tot cu gand sa-i fure prada.
si-ncepu sa-si vaite blana,
ochii fixi pe Coana Pana,
amintind de o poveste
de miroase tot un peste.
de indata Vulpoias
se opri si mintenas
ii sari in ajutor
punand prada binisor
chiar langa Madama lui
si acuma... "pofta-n cui"!
cu atat a mai ramas!
naşul si-a gasit alt naş!
MORALA
e mai bine sa te-ncrezi
doar in cai si aia verzi
ca tot aia-i mai mereu
chiar de jura, tare, zau !
no! ... si sîc!
cu drag!
Vorba dulce mult aduce fiindcă minte
Şi morala face foarte bine socoteala
Când este spusă în cuvinte
Fără a fi spusă cu-nvoială.