codrul
s-a-ndeșit de primăvară
codrul meu cu frunze mii,
l-am văzut întâia oară,
aducându-mi bucurii.
se aud prin lăstăriș
multe glasuri ce mă-ncântă
păsările stau pitiș,
ciripesc și ziua-mi cântă.
zeci de grauri, păsări sure,
de nuntire straturi strâng,
printre ierburi și răsure
se sfădesc așa prin crâng.
codrul meu de altădată,
nu mai sunt de-acum copil,
ast-a fost demult, odată,
mult iubitul tău, umil.
peste dragul nostru cânt
s-a lăsat un curcubeu,
amândoi bătuți de vânt,
trecător sunt nuamai eu.
sâmbătă, 6 aprilie 2013
-->
Comentarii
Mulţumesc doamna Emilia Popescu Rusu pentru aprecieri.
Mulţumesc Ioan Muntean pentru imaginea frumoasă.
Frumos cadru poetic...