codrul s-a rărit de frunză

[ION IONESCU-BUCOVU]

codrul s-a rărit de frunză

 

 

codrul s-a rărit de frunză

e târziu şi vântu-aleargă,

unde-am fost oare cu tine,

mersul tău mă ameţea,

tu veneai din lumi străine

ca să-mi tulburi toamna mea.

unde rămăsese timpul

care sărăcea copacii?

frunza lor luată de vânt…

auzeam râul cum plânge

şi mi te chemam în van,

toamna –n care  delirai

era iad şi era rai,

sâni amari la gura mea

cu stamine şi parfumuri,

în culori de peruzea,

rătăcind mereu pe drumuri…

fericiţi muream în doi

într-un dulce somn divin,

fericiţi doar amândoi,

îmbătaţi de-un tainic chin.

singură deschizi fereastra

 să auzi toamna prin munţi,

delirând cu amintirea

celei mai frumoase nunţi…

 

duminică, 28 septembrie 2014

 

 

 

 

 

[ION IONESCU-BUCOVU]

Muzlte mulţumiri Aurora.

[Aurora Luchian]

MAESTRE, MĂ TULBURĂ FRUMUSEŢEA VERSURILOR DUMNEAVOASTRĂ!

E perfectă!

Reverenţă!

Aurora, admiraţie şi stimă

[Aurora Luchian]

"tu veneai din lumi străine

ca să-mi tulburi toamna mea."

[Gabriela Mimi Boroianu]

E suficient Mimi, domnule profesor! Am făcut-o cu multă plăcere .

[ION IONESCU-BUCOVU]

Mulţumesc Mimi Gabriela Boroianu pentru trecere prin poezie.

[Gabriela Mimi Boroianu]

Superbă poezie! Muzicalitatea versului atinge sufletul!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]