9454072862?profile=RESIZE_710x

În mijloc de codru rar,

Domnul Geo, pădurar,

În cantonul lui străbun,

Trage-o dușcă și tutun.

 

E mâhnit că-i singur, cuc,

Derutat, pasiv, năuc,

Decând soața a plecat

Și codrul e sfârtecat.

 

Ce rost are să mai stea?

Lemn mai e de-o cherestea,

Gaterul e pustiit,

Tâlharii nu s-au sfiit…

 

L-au bătut, când ”Vede-Tot”

I-a prins cu un ultim ciot,

Și-a lătrat de-a istovit,

Inumani, l-au otrăvit.

 

L-a plâns ca pe un copil.

El i-a fost loial, stabil,

Puternic precum un leu,

Și îl însoțea mereu.

 

Pe oraji, lacrimi s-au scurs,

Când un puișor de urs

Rătăcit, trecu haihui,

Nici bârlog, nici mama nu-i!

 

Mai în stânga, un alun,

Nici de foc nu mai e bun.

E ciuntit și mucezit,

L-au lăsat că-i putrezit.

 

A ieșit în ușă trist,

Când Ion, un activist,

Sângerând la cap, picior,

Îi ceruse ajutor.

 

„Am fost atacat c-un par,

Și mi-au spus ca să dispar

Că astfel mă schilodesc

Și-n pădure mă zidesc.

 

Era fiul lui Șpăgel,

Un primar și-un colonel,

Cu un „prinț” al nu știu cui,

N-ai lemn să mai faci un cui.”

 

Au oftat prelung, tăcuți…

Guvernanții, prefăcuți,

Nu aud și nici nu văd

Că în țară e prăpăd.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • 9642806090?profile=RESIZE_710x

  • Calde mulțumiri, doamna Maria. 

    Smile.gif

  • Prețuire și drag!

  • Indolență cu iz de nesimțire...

    Vă mulțumesc pentru lectură.

    Smile.gif

  • Trist, dar adevărat. Soluția? se pierde în... nepăsare!

Acest răspuns a fost șters.
-->