Colindul meu n-ajunge pân-la tine
Fiindcă-s atâtea ierni care-l străbat
Fulgii de nea cu raze diamantine
Îşi caută alt loc de înoptat.
Şi vraja iernii e demult pălită
Azi, fulgii albi sunt reci şi doar...atât
Taina iubirii doarme obosită
Doar mie mi-este frică şi urât.
Eu şi lăuta mea dezacordată
Mai stărui lerui ler să îţi şoptesc
În gama care pare demodată
Şi-n noaptea-n care stelele pălesc.
Îţi stau în prag deşi-s tot mai departe
Ca azi, ca ieri, ca mâine, ca oricând
Un munte de uitare ne desparte
Şi nopţile de-Ajun le trec plângând.
Şi totuşi, când se-aude zurgălăii
Şi tineri trec voioşi din bici pocnind
Mă uit la mine-n gând şi văd flăcăii
Şi între ei, pe tine colindând.
-->
Comentarii
Dragi prieteni şi colegi, vă mulţumesc din inimă. Mie-mi dau lacrimile citind comentariile voastre.
Şi totuşi, când se-aude zurgălăii
Şi tineri trec voioşi din bici pocnind
Mă uit la mine-n gând şi văd flăcăii
Şi între ei, pe tine colindând.
Un poem ce scoate in evidenţă un suflet extrem de sensibil , de delicat ! Felicitări !
chiar imi dau lacrimile ! colindul tau a ajuns si sufletul meu prin mesajul lui patrunzator si sensibil ! multumesc frumos pentru emotia transmisa, aici, acum !
Superb colind Delia am lecturat cu plăcere aceste versuri minunate.