02. (poveşti, proză scurtă)
~ ciclul Când florile au învățat să vorbească ~
subciclul Povestea unui grădinar ce scria cu lumină
Floarea cu chip de om – povestea panseluţei
A fost odată ca niciodată, de când își legăna vântul toporașii în poale și-i învăța să cânte ca păsările, iar ei, ascultători, încercau să scoată glasuri subțiri și duioase, de te înduioșai până la lacrimi...
Într-un sat medieval, unde grădinile erau pline de flori colorate, crescuse o floare mică și jucăușă: „panseluța”. Se spunea că aceasta avea puterea de a purta mesaje tăcute între inimile îndrăgostite, mai ales când cuvintele erau prea timide sau prea periculoase pentru a fi rostite.
O tânără pe nume Lia îndrăgise de mult timp un băiat din sat, Teodor, dar timiditatea îi ținea cuvintele ascunse. Într-o dimineață de primăvară, culesese câteva panseluțe și le-a așezat cu grijă la fereastra lui Teodor. Florile, cu petale galbene, violet și albe, păreau să-i șoptească emoțiile: „Te iubesc în tăcere.”
Când Teodor a văzut florile, inima i-a tresărit. A înțeles mesajul fără ca Lia să fi spus vreun cuvânt. A luat o panseluță și a pus-o la fereastra ei, în semn că sentimentele lui erau reciproce.
Zi după zi, cei doi își trimiteau mesaje prin florile mici și delicate, care păreau să știe să păstreze secretele inimii. Panseluțele erau mai mult decât flori – erau mesageri ai iubirii, jucăuși și tăcuți, care aduceau zâmbete și emoții în inimi, fără să fie nevoie de vorbe mari.
La sfârșitul primăverii, când grădinile erau pline de panseluțe, Lia și Teodor s-au întâlnit sub un copac, amândoi purtând câte o floare în mâini. Panseluțele au rămas acolo, ca martori ai iubirii lor tăcute, dar pline de intensitate, amintind că adevărata dragoste poate fi spusă chiar și printr-o floare mică.
Astfel, panseluța a rămas simbolul iubirii secrete și delicate, al florii care vorbește cu inima, fără cuvinte, dar cu emoția pură a primăverii.
Și cu asta, povestița s-a sfârșit,
Ca un ghiocel ce s-a veștejit.
Dar mâine, când soarele va răsări,
Alte flori și alte povești or înflori!
Iar voi, închideți ochii încet,
Să visați primăvara în secret!
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii