Cine caută
în sferele atinse de lumină
găseşte prin ere,
datina şi oasele strămoşilor
la porţile de ceară dintre nopţi
fulgeră inima în iernile lunii,
se sting ochiuri de stele;
nimicul îl şterge...
Coloana infinitului
virtute a liniei frânte
împleteşte suflete.
Visează şi păsările
înălţându-şi aripile
prin siluete de metal,
în zbor,
cerul străpung.
-->
Comentarii
Un poem frumos