În neguri smolite
în care sapă tunel
Învingătorul
noi fugărim timpul,
dar vâmtul cine-l instigă
de rupe copacii-n drum...
amprenta de neputinţă doare
şi nu ne oblojeşte nimeni
unde am putea izbândi.
Iar speranţele căţărate pe vise
cu gânduri de copil
şi mâini de voinţă
se agaţă de cer,
coloane şlefuiesc
doar vom înţelege frumosul
invelit în cuvinte,
unde luminii nu-i trebuie ferestre.
Comentarii
Mulţumesc Delia S., pentru citire şi apreciere. Gânduri bune!
coloane şlefuiesc
doar vom înţelege frumosul
invelit în cuvinte,
unde luminii nu-i trebuie ferestre.
cu admiraţie!
Vizualizări: 2