Condamnată

Mă doare-un loc sub coasta stângă
M-a-njunghiat un dor păgân
Şi chiar de lacrimi or să plângă
Tot uscaţi ochii mei rămân.

Mă doare-n loc ce sângerează
Dar nu cu sânge, cu suspin
Iar nopţile mă ţine trează
Făcându-mi viaţa toată chin.

Şi nu-i doar chin, e şi pustie
Căci vise nu mai am demult
Si plâng cu vers în poezie
Al sufletului meu tumult.
Sunt condamnată pe vecie 
Dorului să plătesc tribut.

de Gabriela Mimi Boroianu
03.09.2014

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->