Copac la geamul tău

Copac la geamul tău

 

Aș vrea să fiu copac la al tău geam

cu fiecare ram

să-ți mângâi singurătatea

 

în zori

să-ți dau fiori

dimineața la cafea

să-ți dau dragostea mea

ziua cu fiecare petală

să te acopăr cu umbra parfumului meu

 

seara

când stai la  fereastră

prin glastră

să-ți pătrund în casă

printre brațele mele

să admiri strălucirea lunii

în culcușu-i de sâneală

apoi să adormim

cu un surâs

prin a frunzelor șoapte

să ne iubim

în visul de noapte

E. M.

1-10-2017

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Mulțumesc, Mihaela, pentru apreciere, cu bucuria că am reușit să transmit ceva cu gândurile mele de 

    duminică!
    Admirație multă!

  • Doamnă Dorina, vă mulțumesc că ați ales să vă fie la camera în care soarele își înfige brațele copacul meu! 

    Mă bucur că un iubitor al cuvântului apreciază!
    Aleasă prețuire!

  • Ce frumos, Elena! Citit cu drag,

  • La geamul unei camere, un nuc își poartă cu demnitate veșnicia. La cealaltă cameră doar soarele își înfige brațele sale insistente și luminoase. Ar fi loc pentru un astfel de copac...

    Vă îmbrățișez, cu drag, cuvântul. Felicitări pentru mesaj, doamnă Elena!

Acest răspuns a fost șters.
-->