Copac la geamul tău
Aș vrea să fiu copac la al tău geam
cu fiecare ram
să-ți mângâi singurătatea
în zori
să-ți dau fiori
dimineața la cafea
să-ți dau dragostea mea
ziua cu fiecare petală
să te acopăr cu umbra parfumului meu
seara
când stai la fereastră
prin glastră
să-ți pătrund în casă
printre brațele mele
să admiri strălucirea lunii
în culcușu-i de sâneală
apoi să adormim
cu un surâs
prin a frunzelor șoapte
să ne iubim
în visul de noapte
E. M.
1-10-2017
Comentarii
Mulțumesc, Mihaela, pentru apreciere, cu bucuria că am reușit să transmit ceva cu gândurile mele de
duminică!
Admirație multă!
Doamnă Dorina, vă mulțumesc că ați ales să vă fie la camera în care soarele își înfige brațele copacul meu!
Mă bucur că un iubitor al cuvântului apreciază!
Aleasă prețuire!
Ce frumos, Elena! Citit cu drag,
La geamul unei camere, un nuc își poartă cu demnitate veșnicia. La cealaltă cameră doar soarele își înfige brațele sale insistente și luminoase. Ar fi loc pentru un astfel de copac...
Vă îmbrățișez, cu drag, cuvântul. Felicitări pentru mesaj, doamnă Elena!