Copacii goi

[Chiorean Aurel]

Copacii goi 
(GV)

Copacii goi, mai cată alinare, 
în lemnul lor, ca roată spre învârtire, 
când ape curg de jad în lăcrimare, 
din timpuri ce sporesc, 
o nemurire. 

Ei povestesc de anii lor durere, 
de un cuib de spini, ce l-au purtat 
la sân, 
de crengi, de vânt, 
de dragoste sau vrere, 
de ani şi timpuri, 
taina lor pământ. 

Copacii goi, sunt vremea care pleacă, 
o taină a lumii, ce ştiam 
că o am, 
ei nu ne-o spun, s-au înţeles 
să tacă, 
tăcând şi noi ... îi auzim la geam.

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]