Un gând în noapte încet mai suspină,
stelele cerului sunt pline de lumină,
O amintire plecată din suflet reînvie,
grădina cerului senin este atât de vie.
Mă însoțești în viață pe același drum,
clipele toate sun făcute de timp scrum,
Închid ochii și mă gândesc iar la tine,
printre rândurile scrise un gând revine.
Am multe frunze strânse în copacul vieții,
răsfoiesc în noapte liniștită paginile cărții,
Sunt frunze care cad mereu la prima adiere,
să rămână pe ramurile verzi nu au putere.
În pacea nopții doar vântul mai călătorește,
O petală roșie printre geamuri se oprește,
Atinsă de adierea caldă și lină a vântului,
am în sufletul meu numai urmele dorului
Mi-am intreptat privirea spre multă lumină,
este o noapte mai caldă și atât de senină,
Privesc ramurile de vânt frumos legănate,
toate amintirile în suflet sunt bine colorate.
-->
Comentarii