Copiii cuminţi

Sunt în foişorul de foc imaginar
Să văd cum îţi ard călcâiele,
Şi un fulger albastru
Urcă în sângele tău albastru
Clocotind a fructă coaptă.
Trupul ca un plop cu frunze tremurate
Se-nfioară de o dorinţă ascunsă
Şi-mi mângâie gândul,
Paşii tăi vor trece prin mine
Pe drumul alintat cu umbra verii,
Unde ne vom odihni speranţele
În casa neprihănitei iubiri.
Apoi vântul va purta polenul
Gladiolelor sângerii,
Pe la fereastra viselor însiropate
Cu o dragoste împărtăşită
De puterea trăirii prezente,
Pană departe-n adâncul finţei
Din care se vor naşte
Copiii cuminţi
Ai nemuriri noaste.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->