de Gavriil Stiharul
"Si eu, eu sunt copilul nefericitei secte/ Cuprins de-adânca sete a formelor perfecte" (Mihai Eminescu, Icoana şi privaz)
"Frăţia formelor perfecte" este fără doar şi poate o entitate care aşteaptă să capete conştiinţă. Ar fi măgulitor să se spună ca am întemeiat-o eu, dar autorul ei este Mihai Eminescu. Fără îndoială, este o "nefericită sectă", aşa cum bine a definit-o întemeietorul ei, dacă ar fi să luăm conceptul de sectă în sensul comun, acela de grup de persoane care susțin un ideal, o cauză, o doctrină, dar noi am numi-o mai degrabă o "nobilă sectă". O sectă care îţi dă aripi de înger pentru a te avânta spre zările nebănuite ale perfecţiunii eminesciene.
Un flaut va murmura dulce şi melancolic un neîntrerupt poem, ca o chemare, in timp ce noi vom păşi în templul "Formelor perfecte", locaşul Marilor Rituri Estetice, de unde, negreşit vom ajunge la stare de poezie pură, tărâmul de dincolo de limitări.
-->
Comentarii