O lovitură de moarte
la cumpănă nopţii,
cu scântei de sabie
în nevralgicul punct,
învaţă oamenii să moară.
Fântâna din ochi
rostogoleşte după umăr vântul,
să-mi spulbere
aripile deschise pe nisip.
Râul cu mişcări de şarpe,
câmpia cu apa la glezne,
fugăresc copacii speriaţi
de fulgerele verii.
Cu degetele-n părul tău
adun cercuri de aer,
să ştie vântul
unde-şi fac cuib păsările.
Tu priveşti nemişcată
ceva ce nu se vede
pe drum, copilăria
rămasă desculţă.
-->
Comentarii