cu verde aprins pe la pleoape
fără pași întorși înspre urmă
nu-i așa că timpul acade
spre ultima dorință diurnă
frumoasă făptură fugară
tezește-te de dimineață
ucide-mi credința nocturnă
fă-mi sete amară de viață
genunchii strânge-i la piept
umilește-mi vena pe rug
credința e doar un drept
pășit șăgalnic neîntrerupt
ia-mi sânge din ultima venă
rug înțepat de măceșe să ai
dulceață vâscoasă perenă
de ești flămândă, limbă să-mi tai
să te adulmec speriat de cireș
chiar de mai sus de mine să fi
umil, sărut al tău preș
din noapte, stelele mii
himeră arde-mi un umăr
cuib cald de vise să-ți fiu
hai să ucidem durerea și dorul
de viu....................
10 04 2012
Ștefan Oană
-->
Comentarii
cu mare, mare drag!!!
să te adulmec speriat de cireş
chiar de mai sus de mine aş fi
umil, sărut al tău preş
din noapte, stelele mii
himeră arde-mi un umăr
cuib cald de vise să-ţi fiu
hai să ucidem durerea şi dorul
de viu...........
ce frumos!