Într-un cer de purpură
în râpa îngheţată un balans furibund
îşi strecoară acordul în recunoaşteri.
Oscilând cercul magic se-nchide dincolo de făpturi
tăinuit se-avântă în umbre şi golul tot pâlpâie,
revine mai greu întortochind dilemele
Suferinţa parcurge căi neştiute
prin procedee pline de ignoranţă
încurcate în fire plăpânde
adăpate cu unde precise.
Ochii… algele unui pericol mental
patinând, alunecă pe serpentine
filiforme tăceri în oceanul de păcură.
Nu mai rabzi
mânios te desprinzi din acea zbatere anacronică.
Şi tu nu mă suferi.
-->
Comentarii