Dimineața trează, albă, iscodește dacă-mi ești
guguștuci pe o polată, mi-au adus în cioc povești
visele se plâng pe rând că doar noaptea le învie,
așteptate sunt la mal, de corăbii de hârtie...
Tălpile își amintesc de flori, ierburi și nisipuri,
de petale de cireș plânse-n alte anotimpuri
timpul nu ne iartă, răul! Spinii se adună-n palme
cern cuvintele cu grijă, alungând zâmbind sudalme...
Imitând un trai boem, ard cuvintele, mă tem
că uitarea o să ne prindă, nici pe trepte, nici colea,
unduite ca-ndoiala, sub pași drumurile gem
nu las praful pe-amintiri, dragi îmi sunt și ar durea...
Palmele se strâng a rugă, genele schimbă blesteme
vânturi oarbe au la glezne ciucuri buni pe orice vreme
visele se plâng pe rând că doar noaptea le învie,
așteptate sunt la mal, de corăbii de hârtie...
-->
Comentarii
Merci Gerra,
M-ai prins că pe mâța la smotocei
Să mai vii :)
„vânturi oarbe au la glezne ciucuri buni pe orice vreme” și încă câți le mai înodăm și noi, Ada, așa, de-o distracție! :)